Dumnezeu nu ne vrea să suferim – ci să trăim în iubire și lumină
Prea des auzim expresia: „Te bate Dumnezeu.”
Aceasta nu este învățătura lui Hristos. Dumnezeu nu ne pedepsește și nu se bucură de durerea noastră. El este Tatăl care iubește, care ridică și care ne cheamă la lumină.
Crucea lui Hristos nu este semn de pedeapsă, ci de iubire. Dacă Dumnezeu ar fi dorit să ne pedepsească pentru păcate, nu L-ar fi trimis pe Fiul Său să le ia asupra Lui. Jertfa de pe Golgota este dovada că iubirea e mai mare decât orice suferință.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3,16)
Suferința nu vine de la Dumnezeu
Durerea și necazurile fac parte din viața pământească, dar nu sunt voite de Dumnezeu. Ele vin din neputința și fragilitatea lumii. Hristos a spus limpede: „În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16,33)
Boala, pierderile, încercările nu sunt „bătaia lui Dumnezeu”. Ele sunt realități prin care trecem, iar Dumnezeu ne dă puterea de a le purta și curajul de a le birui.
Lumina și iubirea lui Hristos
Hristos nu a spus niciodată: „Te bate Dumnezeu.” El a spus:
- „Iubiți-vă unii pe alții.” (Ioan 13,34)
- „Eu sunt lumina lumii.” (Ioan 8,12)
- „Nu te teme, numai crede.” (Marcu 5,36)
Aceste cuvinte arată limpede: Dumnezeu vrea să fim tari, luminoși și bucuroși, nu înfricoșați de o pedeapsă care nu există în iubirea Sa.
Vindecare și grijă
Unii cred că trebuie să suferim pasiv, ca o plată pentru păcate. Dar și aceasta e o înțelegere greșită. Dumnezeu ne-a dat minte și știință pentru a căuta vindecarea. Medicina, cunoașterea, tratamentele sunt roadele înțelepciunii așezate de El în oameni. Rugăciunea și medicina merg împreună.
Un tată bun nu își pedepsește copilul rănit, ci îl ridică și îl îngrijește. Tot așa face și Tatăl Ceresc cu noi. Necazurile nu sunt semne ale mâniei Lui, ci prilejuri de a-I simți apropierea.
O mică practică
Îți propun un exercițiu de reamintire a iubirii lui Dumnezeu:
- Așază-te într-un loc liniștit și respiră adânc.
- Adu-ți aminte de un moment greu pe care l-ai numit „pedeapsă”.
- Întreabă-te: Cum L-am simțit pe Dumnezeu atunci – ca pe un judecător sau ca pe un sprijin?
- Mulțumește-I pentru modul în care te-a susținut, chiar și prin oameni, prin știință sau printr-o mângâiere neașteptată.
- Spune în gând: „Tu nu mă pedepsești, Doamne, ci mă ridici în iubirea Ta.”
Când privim astfel, descoperim că Dumnezeu nu ne vrea înfrânți, ci vii, liberi și luminoși.