Când te grăbești, pierzi pacea
Graba este una dintre bolile lumii moderne. Ne ridicăm dimineața cu gândul la ce avem de făcut, alergăm dintr-un loc în altul și rareori ne oprim să respirăm. Ne pare că, dacă ne grăbim, câștigăm timp. Dar de cele mai multe ori, în loc să câștigăm, pierdem. Pierdem liniștea, pierdem bucuria prezentului și uneori chiar pierdem ceea ce e esențial.
Adevărul e simplu: atunci când te grăbești, pacea inimii se risipește.
Graba nu ne face mai eficienți, ci mai neliniștiți. În spatele ei se ascunde adesea teama de a nu pierde ceva, dorința de a demonstra sau presiunea de a fi mereu la înălțime.
Când suntem mereu pe fugă:
- mâncăm fără să simțim gustul,
- vorbim fără să ascultăm,
- muncim fără să fim pe deplin atenți,
- și, cel mai trist, iubim pe jumătate.
Graba devine o formă de absență: trupul este aici, dar mintea aleargă mereu în altă parte.
Puterea pașilor mărunți
Încetinirea nu înseamnă lene sau lipsă de ambiție. Înseamnă să acorzi fiecărui moment importanța lui. Când mergi, să simți pașii. Când vorbești, să fii cu adevărat prezent în conversație. Când mănânci, să guști hrana.
Un proverb spune: „Graba strică treaba.” Dar poate face și mai mult: graba strică pacea. Iar pacea, odată pierdută, e greu de regăsit în vâltoarea zilei.
Când te grăbești, viața devine o listă de lucruri de bifat. Când încetinești, viața devine o sărbătoare a clipei. Pacea inimii se naște nu din viteză, ci din atenția pe care o acorzi fiecărui pas.