
Optimismul și prețul eșecului
Optimismul este adesea prezentat ca o virtute universală. Ne dă curaj, energie și speranță. Dar nu întotdeauna optimismul este calea cea mai înțeleaptă. Uneori, un optimism nefondat poate să ne pună în pericol sau să îi rănească pe cei din jur. Întrebarea esențială nu este doar dacă să fim optimiști, ci cât de mare este prețul unui eventual eșec.
Când optimismul costă prea mult
Există situații în care a spera „că totul va fi bine” este periculos. În aceste momente, prețul greșelii este prea mare pentru a fi acoperit de entuziasm:
- Un pilot care decide dacă să efectueze o nouă procedură de degivrare înainte de decolare. Dacă este prea optimist și presupune că „merge și așa”, riscul este catastrofal.
- O persoană care a consumat alcool și vrea să conducă. Optimismul („mă descurc, n-am băut mult”) devine o iluzie periculoasă.
- O soție dezamăgită care speră că relația abuzivă se va schimba singură. Optimismul amână confruntarea cu realitatea și prelungește suferința.
- Un investitor care bagă toată averea într-o afacere riscantă, convins că „sigur va merge”. Optimismul poate fi confundat cu negarea riscurilor.
În toate aceste cazuri, pesimismul sau prudența devin aliați ai vieții. Ele ne spun: „mai bine să verifici încă o dată”, „mai bine să nu riști totul”, „mai bine să vezi realitatea așa cum este”.
Când optimismul sprijină viața
Pe de altă parte, sunt multe momente în care optimismul este motorul care ne ajută să mergem mai departe. Atunci când costul eșecului este mic, optimismul devine un dar:
- Un copil care încearcă din nou să meargă pe bicicletă. Căzăturile sunt parte din drum.
- Un student care dă un examen greu. Optimismul îl motivează să învețe și să încerce, chiar dacă nu reușește din prima.
- Un artist care își trimite lucrările la o expoziție. Dacă este respins, nu pierde viața, ci câștigă experiență.
- Un om care aplică pentru un nou loc de muncă. Optimismul îl face să încerce din nou, chiar dacă primește refuzuri.
- Un băiat timid care vrea să vorbească cu o fată. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla este un refuz, dar șansa de a fi primit cu bucurie merită curajul.
- Un copil care vrea să încerce un sport nou. Dacă nu reușește din prima, pierde doar o încercare, nu însă ocazia de a descoperi o pasiune.
Aici optimismul cultivă reziliență. Ne ajută să nu ne oprim la primul eșec, să credem că viața merită să fie explorată, chiar și atunci când nu avem garanții.
O mică practică de discernământ
- În fața unei decizii, întreabă-te: Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?
- Dacă prețul eșecului este ireversibil sau extrem de mare (viață, siguranță, demnitate), lasă prudența să conducă.
- Dacă prețul este mic sau suportabil (o încercare, o greșeală, un refuz), lasă optimismul să te împingă înainte.
- Amintește-ți că optimismul și realismul nu sunt dușmani, ci parteneri: împreună te ajută să vezi clar și să mergi cu încredere.
Optimismul nu este un scut magic împotriva durerii. Este o unealtă. Și, ca orice unealtă, trebuie folosită cu discernământ. Uneori optimismul ne ridică, alteori prudența ne salvează. Între aceste două voci se află înțelepciunea de a alege.